1 UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei DEPARTAMENTUL pentru FORMAREA PROFESORILOR Filiala BUZAU LUCRARE DE LICENTA FORMAREA ABILITĂŢILOR ÎN GRĂDINIŢĂ Conducători ştiinţifici: - Prof. gr. I Drd. Veronica Trandafir - Conf. Univ. Dr. Elena Rafailă Autor, Prof. Educație Timporie: Constantin Cătălina Loredana 2 Cuprins Argument ………………………………………………………………………….. …………….4 Capitolul I: Specificul abilităţilor în gradiniţă................................................................................6 I.1. Obiectul metodicii predării abilităţilor în grădiniţa de copii....................................6 I.2. Definirea abilităţilor practice în grădiniţa de copii ..................................................7 I.2.1. Importanţa abilităţilor practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor preşcolari .........................................................................................................8 I.2.2. Rolul avtivităţilor practice în dezvoltarea psiho – motorie a copilului ..........8 I.2.3. Rolul abilităţilor practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor .....................9 I.2.4. Abilităţile practice, factor important pentru dezvoltarea morală a copiilor..10 I.2.5. Abilităţile practice – mijloc pentru formarea şi dezvoltarea deprinderii de a sesiza frumosul şi de a-l îndrăgi ..................................................................11 Capitolul al II – lea: Locul abilităţilor practice în grădiniţă .........................................................12 II.1. Definirea curricumului .........................................................................................12 II.2. Curriculum grădiniţei şi obiectivele activităţilor practice....................................13 Capitolul al III –lea: Strategii de instruire în formarea abilităţilor practice .................................16 III.1. Conceptul de strategie ........................................................................................16 III.2. Strategii utilizate în formarea abilităţilor practice prin exerciţii ........................17 III.2.1. Formarea unor priceperi şi deprinderi practice de muncă .....................19 III.2.2. Condiţiile formării deprinderilor de muncă practică .............................20 III.2.3. Însuşirea unor cunoştinţe elementare despre particularităţile materialelor, despre folosirea celor mai simple unelte şi procedee de lucru ...............22 III.2.3.1. Activităţile de construcţie .......................................................22 III.2.3.2. Activităţile de aplicaţie .........................................................23 III.2.3.3. Activităţi de confecţii ............................................................24 3 III.2.3.4. Activităţi de modelaj şi desen ................................................26 Bibliografie ................................................................................................................................29 Anexe..........................................................................................................................................30 4 Argument “ Formarea abilităţilor în grădiniţă” este o temă vastă care încearcă să arate importanţa abilităţilor în dezvoltarea copiilor din toate punctele de vedere. Importanţa studierii abilităţilor rezultă din rolul însemnat pe care-l au abilităţile în dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor. Cu toate că tema este foarte vastă m-am axat mai mult pe importanţa abilităţilor practice. Ca o parte componentă a ansamblului de abilităţi obligatorii organizate în instituţia preşcolară, abilităţile au un loc bine precizat în cadrul procesului instructiv – educativ, conţinutul ei fiind stabilit după criterii exacte, care îi asigură un caracter ştiinţific, accesibil şi stabil. Criteriul principal în stabilirea conţinutului acestor activităţi îl constitue scopul şi sarcinile generale. Scopul abilităţilor este subordonat atât scopului general al educaţiei – dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor – cât şi unor sarcini specifice grădiniţei: formarea unor deprinderi practice elementare, utile în viaţă şi necesare pentru dezvoltarea motricităţii copilului la această vârstă, pregătirea pentru şcoală, educarea dragostei şi a interesului pentru muncă. Stiind că anii copilăriei sunt foarte importanţi în dezvoltarea copiilor din punct de vedere al personalităţii şi al deprinderilor de tot felul pentru tot retul vieţii lor, am hotarât să aleg această temă. Consider că acestă temă nu se referă doar la dezvoltarea unor abilităţi, ci la toate abilităţile, care îmbinate duc la dezvoltarea armonioasă a copilului din punct de vedere al personalităţi, priceperilor care reprezintă calitatea specific umană cu conţinut ereditar prin care se reflectă elementele realităţii înconjurătoare şi care au un suport corect intuitiv şi a deprinderilor care se formează prin exerciţiu şi prin formarea automatismelor. Lucrarea de faţă este formată din trei capitole. În primul capitol am încercat să arăt cât de importante sunt abilităţile în dezvoltarea multilaterală a copiilor preşcolari, dar şi din punct de vedere al dezvoltării psiho-motorii,intelectuale, morale a copilului preşcolar. În capitolul al doilea am încercat să scot în evidenţă locul abilităţilor în curriculum grădiniţei. Curriculum reprezintă ansambluri stucturate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare care permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu. Reprezintă periodizări ale şcolarităţii care au în comun obiective specifice. Ele grupează mai mulţi ani de studiu ,care aparţin uneori de niveluri şcolare diferite şi care se suprapun peste structura formală a sistemului de învaţamânt, cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape şcolare şi de a regla procesul de invăţământ prin intervenţii de natură curricular. În ultima parte a lucrării am încercat să aduc în atentie strategii care ne sunt de folos în derularea activităţii de formatori ai abilităţilor în rândul copiilor preşcolari şi nu numai. În concluzie, consider că tema mentionată mai sus este deosebit de importantă pentru orice formator care conştientizează importanţa lui în dezvoltarea armonioasă a unor oameni care 5 pentru toată viaţa lor îi va respecta, şi de asemenea este determinată de contribuţia complexă şi multilaterală a abilităţilor la pregătirea psihică şi fizică a copiilor pentru participarea la munca de mai târziu. 6 Capitolul I I.1.Obiectul metodicii predării abilităţilor în grădiniţa de copii Munca instructiv educativă în grădiniţă trebuie să se desfăşoare la un nivel corespunzător cerinţelor actuale ale societăţii noastre. Legile dezvoltării societăţii impun o strânsă legătură între procesul de învăţământ şi viaţă - realitatea practică. Această legătură constituie sarcina de bază a învăţământului nostru de toate gradele şi, în acelaşi timp, condiţia esenţială pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii copilului. Încă din primii ani de viaţă, în familie, copilul vine în contact cu diferite forme de muncă. În grădiniţă el este încadrat şi în forme de muncă special organizate - activităţile obligatorii practice. Prin munca efectuată de copiii între trei şi şase ani se urmăreşte nu rezultatul practic pe care aceştia îl obţin în urma efortului pe care îl depun, ci, în primul rând, pregătirea lor pentru participarea la munca productivă de mai târziu. Această pregătire constă în dezvoltarea dragostei pentru muncă şi însuşirea unor priceperi şi deprinderi elementare de muncă. Activitatea desfăşurată de copii, atât în cadrul organizat - al activităţilor obligatorii - cât şi în afara acestora, trebuie să aibă un caracter sistematic. Aceasta impune o cunoaştere temeinică, de către educatoare a tuturor problemelor teoretice şi practice care fac obiectul activităţii sale şi în special a bazelor psihologice şi pedagogice ale procesului de predare a activităţilor practice. Metodica de faţă stabileşte cerinţele de care educatoarea trebuie să ţină seama în planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor obligatorii practice. Aceste cerinţe sunt rezultate din îmbinarea experienţei înaintate cu cele mai noi date ale ştiinţei pedagogice şi psihologice şi propun cunoaşterea şi analizarea următoarelor probleme esenţiale: 1) Volumul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi ce trebuie predate copiilor în raport cu particularităţile psiho-fizice. 2) Sarcinile urmărite în cadrul fiecărei activităţi (deprinderi). 3) Metodele şi procedeele folosite în funcţie de posibilităţile copiilor, în scopul realizării acestor sarcini. În concluzie, obiectul metodicii de faţă îl constituie studierea modului de predare în grădiniţă a activităţilor practice de construcţii, aplicaţii şi confecţii. Metodica urmăreşte să asigure un caracter ştiinţific procesului de formare a priceperilor şi deprinderilor elementare de muncă şi să constituie pentru educatoare un îndreptar preţios, care s-o ajute să cunoască principalele mijloace de realizare a sarcinilor prevăzute în 7 programa grădiniţelor de copii. I.2. Definirea abilităţilor practice, importanţa şi rolul lor în gradiniţa de copii Importanţa studierii metodicii activităţilor practice rezultă din rolul însemnat pe care-1 au activităţile practice în dezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor. În cadrul acestora, copiii îşi însuşesc cunoştinţele legate de executarea acţiunilor simple necesare pentru confecţionarea unor imagini sau jucării care reproduc obiecte din mediul înconjurător. Este clar că la această vârstă nu putem vorbi de confecţionarea obiectelor în înţelesul unei stricte utilităţi a muncii propriu-zise, ci numai de elemente simple prin care copiii fac primii paşi în pregătirea pentru munca productivă de mai târziu. Executând diferite operaţii ca: analiza (desfacerea părţilor componente ale obiectului sau imaginii lui), sinteza (asamblarea părţilor componente), comparaţia (între model şi lucrarea în curs de executare sau cea executată) se dă copilului posibilitatea să-şi dezvolte simţul orientării (prin plasarea corectă a elementelor componente). De asemenea, el se obişnuieşte cu un anumit efort, i se dezvoltă îndemânarea şi precizia în mişcări. Activitatea desfăşurată provoacă copiilor intense trăiri afective, influenţează dezvoltarea spiritului activ şi stimulează comportarea disciplinată. Deci activităţile practice aduc o însemnată contribuţie de ordin formativ la dezvoltarea copilului. În concluzie, importanţa metodicii activităţilor practice este determinată de contribuţia complexă şi multilaterală a activităţilor practice la pregătirea psihică şi fizică a copiilor pentru participarea la munca de mai târziu. în cuprinsul lucrării de faţă se analizează sarcinile principale ale activităţilor practice şi realizarea acestora în funcţie de particularităţile de vârstă a copiilor. Activităţile practice sunt clasificate după criteriul tehnicilor folosite şi al sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora. Clasificarea aceasta o ajută pe educatoare în stabilirea precisă a scopului şi a conţinutului fiecărei activităţi practice. Ponderea cea mai mare în cuprinsul acestei lucrări o are capitolul în care se indică metodele şi procedeele necesare în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea diferitelor feluri de activităţi practice. Toate indicaţiile de ordin metodic sunt concretizate în planurile de activităţi. În această parte se dau o serie de indicaţii cu privire la tehnica executării diferitelor teme recomandate de programă. Întrucât procedeele de lucru însuşite de copii în activităţile practice obligatorii sunt folosite şi în activităţile libere, în conţinutul lucrării se dau indicaţii şi se sugerează teme care pot fi realizate de copii sub directa îndrumare a educatoarei, în activităţile alese. Deci, studierea metodicii sprijină pe educatoare în înţelegerea fiecărei sarcini şi în cunoaşterea modului şi a căilor de rezolvare a acestei sarcini, îndrumările precise şi buna orientare practică o vor ajuta să obţină, în cadrul activităţilor practice, rezultare tot mai bune. Indicaţiile date în cuprinsul lucrării nu trebuie aplicate în mod rigid, ci luându-se în consideraţie toate situaţiile concrete în care se realizează şi se desfăşoară diferite tipuri de activităţi practice. În munca fiecărei educatoare trebuie să existe elementul creator; fiecare procedeu trebuie valorificat în funcţie de specificul grupei şi de condiţiile obiective în care se desfăşoară activitatea respectivă. 8 I.2.1 Importanţa abilităţilor practice pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor preşcolari În activităţile practice obligatorii, copiii execută operaţii simple şi confecţionează obiecte şi jucării asemănătoare celor cunoscute de ei din mediul înconjurător. Această activitate practică face trecerea de la un joc la muncă şi constituie un prim pas în direcţia pregătirii copilului pentru participarea la munca de mai târziu. Din punct de vedere al valorii educative, activităţile practice se situează pe acelaşi plan cu celelalte activităţi obligatorii organizate în grădiniţă. Ele contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiilor cu condiţia să se respecte cerinţele pedagogice generale în organizarea şi desfăşurarea lor, precizarea clară a scopului didactic, stabilirea legăturii organice între sarcinile instructive şi cele educative, alegerea judicioasă a conţinutului şi metodelor corespunzătoare fiecărei părţi a activităţii, îmbinarea muncii întregii grupe cu activitatea individuală. Dar pe lângă cerinţele generale menţionate, activităţile practice reclamă în pregătirea şi desfăşurarea lor respectarea unor cerinţe specifice rezultate din sarcina didactică generală a formării unor deprinderi şi priceperi elementare de muncă. Aceste cerinţe se referă la pregătirea materialului necesar exersării operaţiunilor şi la alegerea şi folosirea celor mai bune metode şi procedee pentru înţelegerea sarcinii de către copii. Caracterul practic al activităţilor practice permite îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală, fapt care determină dezvoltarea atât a capacităţilor fizice ale copiilor, cât şi ale celor intelectuale. Importanţa activităţilor practice în grădiniţă constă în contribuţia lor la dezvoltarea psiho-fizică, intelectuală, morală şi estetică a copilului. I.2.2. Rolul activităţilor practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului În timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul înconjurător, copilul este pus în situaţia de a executa o serie de mişcări precise, coordonate şi sistematizate. Executarea mişcărilor se face cu ajutorul mâinii. Mâna copilului, la intrarea lui în grădiniţă, nu este suplă în mişcări. Copilul nu-şi coordonează şi nu-şi proporţionalizează efortul în funcţie de greutatea actului ce-l are de executat; el nu are dibăcie şi îndemânare. Acţionând asupra materialelor în cadrul activităţilor practice copilul îşi exersează concomitent analizatorii vizual şi cutanat, şi musculatura fină a mâinii. Îsntr-o activitate de construcţii, copilul de 3-4 ani execută o serie de mişcări pentru aranjarea şi deplasarea materialului, mişcări care antrenează analizatorul motric şi cutanat, respectiv mâna. Tema indicată de educatoare n-ar putea fi executată de copii dacă concomitent cu mâna n-ar fi antrenaţi analizatorul vizual şi scoarţa cerebrală după culoare, formă, mărime etc. Exerciţiile pe care copiii le desfăşoară organizat în activităţile practice de aplicaţii, construcţii şi confecţii stimulează activitatea analitico-sintetică a scoarţei cerebrale, mărind funcţiunea ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie (regiunea motorie). Datorită acestui fapt, copilul ajunge să facă o mai mare diferenţiere a mişcărilor, să elimine mişcările involuntare şi inutile. El ajunge în stadiul precizării şi coordonării 9 mişcărilor, acestea devenind mai corecte, mai sigure, mai fine. Perfecţionarea mişcărilor şi supleţea lor sunt condiţionate de dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii. Mâna, care constituie un important analizator tactilo-motric, are o deosebită importanţă pentru întreaga dezvoltare a copilului, dat fiind că dintre toţi analizatorii, mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecţie. Mânuirea materialelor şi a obiectelor în diferite acţiuni practice influenţează exactitatea şi profunzimea percepţiilor şi reprezentărilor copiilor. Participarea mâinii în procesul de cunoaştere determină o percepere mai clară şi o cunoaştere mai temeinică a realităţii înconjurătoare. I.2.3. Rolul abilităţilor practice în dezvoltarea intelectuală a copiilor În instituţia preşcolară copii desfăşoară o activitate foarte variată; în cadrul ei percep cu curiozitate obiectele şi fenomenele realităţii, îşi lărgesc treptat cercul de reprezentări şi participă în mod activ la viaţa care-i înconjoară. Cunoştinţele multiple şi variate despre obiectele şi fenomenele din mediul înconjurător, despre muncă, despre schimbările şi transformările diferitelor materiale în procesul complex al muncii, sunt însuşite în marea lor majoritate de copii în activităţile organizate, în observări, în convorbiri după imagini etc. În procesul activităţii practice, toate aceste cunoştinţe se completează şi se adâncesc. Astfel, în procesul de execuţie a unei flori de primăvară, copilul îşi consolidează cunoştinţele privind forma, culoarea şi aşezarea petalelor, a codiţei, a frunzei, mărimea şi proporţia lor etc. Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură etc. şi propunându-şi să realizeze ceva din ele, aşa după cum indică modelul educatoarei, copilul are prilejul să cunoască însuşirile acestora, să le compare şi să generalizeze anumite calităţi ale lor. In mod direct copiii constată calităţile de: mărime, formă, culoare, rezistenţă, elasticitate etc. Cu ajutorul acestor materiale ei produc, după posibilităţi, obiecte din mediul înconjurător pe care le-au perceput anterior. În procesul intuirii modelului şi al demonstrării procedeelor de lucru, educatoarea reactualizează cunoştinţele privind obiectul ce urmează a fi executat (reprodus). În procesul execuţiei copilul are posibilitatea să aplice şi să verifice direct cunoştinţele însuşite. El separă, compară şi unifică părţile componente ale unui întreg. În felul acesta se dezvoltă atenţia, imaginaţia reproductivă. În acelaşi timp, acţionând asupra materialelor şi obiectelor, copilul este pus în situaţia de a efectua operaţiuni de comparaţie, analiză, sinteză, generalizări concrete, bază a dezvoltării gândirii situaţionale, caracteristică preşcolarilor. De pildă, în activitatea de aplicaţie „casa", copiii îşi consolidează cunoştinţele privind părţi componente ale casei decupând pe rând: pereţii casei, geamurile, uşa, acoperişul. Ei unifică apoi prin lipire toate aceste părţi, realizând casa. De asemenea, în activitatea cu tema „aspecte de primăvară", în procesul de realizare a elementelor sunt reactualizate cunoştinţele despre părţile plantelor, forma, mărimea, culoarea acestora etc. Concomitent cu această consolidare copiii îşi îmbogăţesc cunoştinţele privind proprietăţile unor materiale din natură şi învaţă noi procedee de lucru. În concluzie, procesul activităţii practice la această vârstă creează largi posibilităţi Next >